Ce să faci dacă un cățeluș are jigodie? Simptome, rata de supraviețuire și ghid de gestionare

Echipa veterinară Tashikin

Primirea unui nou cățeluș acasă este un moment plin de bucurie, dar problemele de sănătate care apar adesea îi îngrijorează pe stăpânii începători. Jigodia canină (Distemper canin) este o boală virală gravă care îi îngrijorează în special pe stăpânii de cățeluși. Este posibil să fi auzit de pericolul ei sau să fi observat unele simptome îngrijorătoare la cățelul dumneavoastră. Nu vă faceți griji, Tashikin este aici pentru a vă ajuta. Acest articol își propune să răspundă la cele mai importante întrebări pe care le aveți despre jigodia canină la cățeluși, de la identificarea simptomelor până la înțelegerea ratei de supraviețuire și a metodelor de gestionare, oferindu-vă îndrumări clare și profesionale pentru a vă ajuta să luați deciziile corecte în momentele critice, deoarece, la fel ca dumneavoastră, ne pasă profund de sănătatea și fericirea fiecărei mici vieți.

De ce este cățelul meu mai predispus la jigodie?

Cățelușii sunt ca bebelușii umani, sistemul lor imunitar nu este încă pe deplin dezvoltat, iar capacitatea de a rezista bolilor este relativ slabă. Deși este posibil să fi obținut unii anticorpi materni din laptele matern, efectul protector al acestor anticorpi va slăbi treptat în timp (de obicei între 6 și 12 săptămâni), formând o „perioadă sensibilă”. Dacă în acest moment cățelul nu a finalizat întregul program de vaccinare, este ușor să fie atacat de virusul jigodiei canine (CDV). Conform statisticilor Centrului Chinez de Prevenire și Control al Bolilor Animale, incidența este cea mai mare la cățelușii cu vârste cuprinse între 4 și 12 luni, cu o rată a mortalității de până la 50% sau mai mult, în timp ce incidența la câinii cu vârsta peste 2 ani este semnificativ redusă. De aceea, este atât de important să vă vaccinați cățelul la timp.

Atenție! Semnale timpurii și simptome comune ale jigodiei canine la cățeluși

Detectarea timpurie a simptomelor jigodiei canine la cățeluși este crucială pentru a câștiga timp pentru tratament. Simptomele jigodiei pot fi diverse și apar adesea în etape, uneori fiind ușor de confundat cu alte boli. Iată simptomele comune ale jigodiei la care trebuie să fiți atenți:

Simptome respiratorii

  • Scurgeri nazale:În stadiul inițial, pot fi ca apa limpede, iar în stadiul ulterior pot deveni secreții purulente galben-verzui.
  • Tuse:Tuse seacă sau umedă.
  • Strănut.
  • Respirație rapidă sau dificilă.

Simptome digestive

  • Vărsături.
  • Diaree:Fecalele pot fi apoase, uneori chiar cu sânge.
  • Pierderea poftei de mâncare sau refuzul complet de a mânca.
  • Pot fi însoțite de semne de deshidratare (cum ar fi orbite înfundate, elasticitate scăzută a pielii).

Simptome oculare

  • Secreții oculare crescute:De asemenea, pot trece de la apoase la purulente, ducând la lipirea pleoapelor.
  • Conjunctivită:Ochi roșii, fotofobie.

Simptome ale sistemului nervos (apar de obicei mai târziu)

Acesta este cel mai îngrijorător simptom al jigodiei, care apare de obicei la 1-3 săptămâni sau mai târziu după apariția altor simptome, dar poate apărea brusc și fără simptome anterioare evidente. Include:

  • Spasme sau tremurături musculare:Pot începe cu spasme faciale ușoare și pot progresa către întregul corp, în special la nivelul capului și al picioarelor.
  • Crize epileptice:Se manifestă prin cădere la pământ, mișcări ale membrelor, spumă la gură, incontinență etc.
  • Ataxie:Mers clătinat, incapacitate de a menține echilibrul.
  • Învârtire în cerc, înclinarea capului.
  • Comportament anormal:De exemplu, devine agresiv sau neobișnuit de docil, rătăcește fără scop etc.

Alte simptome

  • Febră:Temperatura corpului prezintă febră bifazică (crește mai întâi la 39,5-41°C timp de 1-3 zile, scade scurt și apoi crește din nou).
  • Depresie, lipsă de energie, somnolență.
  • Hiperkeratoză a pernuțelor (boala pernuțelor dure):Apare de obicei la 15-30 de zile după infecție și este un semn distinctiv al stadiului tardiv al bolii.

Despre jigodia canină la cățeluși: 4 întrebări cele mai frecvente ale proprietarilor

Aceasta este cea mai sfâșietoare întrebare pentru fiecare proprietar. Sincer, rata de supraviețuire a jigodiei canine la cățeluși nu este într-adevăr ridicată, mai ales după apariția simptomelor severe sau a simptomelor neurologice. Șansele de supraviețuire sunt afectate de diverși factori, inclusiv virulența tulpinii virale infectate, vârsta și starea generală de sănătate a cățelușului, intensitatea răspunsului sistemului imunitar și dacă primește tratament prompt și eficient. În prezent, nu există un medicament specific care să poată ucide direct virusul jigodiei canine, tratamentul este în principal de susținere, cu scopul de a ajuta cățelul să reziste virusului, să controleze infecțiile secundare și să mențină semnele vitale. Conform statisticilor clinice Tashikin, rata de vindecare a tratamentului precoce (în 72 de ore de la apariția simptomelor) poate ajunge la peste 80%, rata de succes a tratamentului în stadiu intermediar și tardiv scade semnificativ, iar rata de supraviețuire după apariția simptomelor neurologice este mai mică de 20%. Detectarea precoce și inițierea imediată a unui tratament de susținere agresiv sunt esențiale pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire. Dar chiar și așa, proprietarii trebuie să fie pregătiți mental pentru un posibil rezultat nefavorabil.

După cum am menționat anterior, simptomele jigodiei sunt diverse și nespecifice. Este dificil de diagnosticat doar prin observarea simptomelor. Medicul dumneavoastră veterinar va lua în considerare în mod cuprinzător:

  • Simptome clinice:Semnele pe care le descrieți și cele descoperite de examenul veterinar.
  • Istoric medical:Vârsta cățelușului, starea de vaccinare, istoricul de contact etc.
  • Teste de laborator:Aceasta este cheia diagnosticului. Medicul veterinar poate sugera efectuarea unui test rapid antigen (cum ar fi testul rapid Tashikin CDV Ag, care trebuie operat strict conform procedurii: 1) Colectarea secrețiilor nazale/oculare → 2) Diluarea probei → 3) Picurarea în orificiul de testare a benzii de testare → 4) Citirea rezultatelor în 10 minute) sau alte teste de laborator (cum ar fi PCR) pentru a confirma dacă există virusul jigodiei canine.Consultați ghidul detaliat de utilizare rapidă a testului Tashikin CDV Ag

Este posibil ca un cățeluș să se recupereze după jigodie, mai ales dacă simptomele sunt ușoare și nu apar simptome neurologice. Unii cățeluși norocoși care se recuperează pot să nu lase sechele evidente. Cu toate acestea, dacă virusul a invadat sistemul nervos, chiar dacă cățelul supraviețuiește, poate lăsa sechele neurologice permanente, cum ar fi:

  • Crize epileptice recurente.
  • Spasme sau tremurături musculare continue.
  • Modificări de comportament (cum ar fi agresivitate crescută).
  • Coordonare scăzută.
  • Paralizie a membrelor.
  • Displazie de smalț dentar (afectează dinții permanenți).

Îngrijirea în perioada de recuperare este foarte importantă pentru reducerea riscului de sechele și pentru a ajuta cățelul să se recupereze, necesită răbdare și urmarea sfaturilor medicului veterinar.

Virusul jigodiei canine este foarte contagios. Principala cale de transmitere este prin picături aeriene, când animalele infectate tușesc sau strănută, virusul se răspândește în aer. Cățelușii sănătoși care inhalează aceste picături care conțin virusul pot fi infectați. În plus, virusul se poate răspândi și prin contactul direct cu secrețiile (cum ar fi secrețiile nazale, secrețiile oculare, saliva) sau excrețiile (urina, fecalele) animalelor infectate. Virusul poate supraviețui, de asemenea, în mediu pentru o anumită perioadă de timp (în special într-un mediu răcoros și umed), astfel încât contactul cu boluri de mâncare, jucării, haine și alte obiecte de mediu contaminate cu virusul poate duce, de asemenea, la infecție. De aceea, izolarea animalelor bolnave și dezinfectarea completă a mediului sunt atât de importante.

Ați găsit simptome suspecte? Acționați imediat!

  1. Izolare imediată:Plasați cățelul suspectat de boală într-o cameră separată, folosind boluri de mâncare, boluri de apă și perne separate. Spălați-vă bine pe mâini după ce ați terminat de îngrijit cățelul bolnav.
  2. Răcire fizică:Când cățelul are febră, nu-l supraîncălziți! Puteți folosi un prosop umed pentru a șterge rădăcina urechilor și abdomenul pentru a ajuta la disiparea căldurii și pentru a evita inducerea convulsiilor.
  3. Contactați medicul veterinar:Sunați imediat medicul veterinar, descrieți în detaliu simptomele, vârsta cățelușului și starea de vaccinare. Informați dinainte clinica că suspectați jigodie, astfel încât să se poată face pregătiri de izolare.
  4. Dezinfectarea mediului:Utilizați o soluție de înălbitor diluată 1:32 pentru a curăța bine toate zonele și obiectele cu care a intrat în contact cățelul.
  5. Urmați sfaturile medicului:Urmați cu strictețe schema de îngrijire a medicului veterinar, inclusiv perfuzii, antibiotice, medicamente anticonvulsivante și suport nutrițional.

Prevenirea este esențială: Cum să vă protejați cățelul

În fața unei boli periculoase precum jigodia, prevenirea este întotdeauna cea mai bună strategie. Cea mai eficientă modalitate de a vă proteja cățelul este:

Calendarul de vaccinare

  • 6-8 săptămâni:Prima doză
  • La interval de 4 săptămâni:A doua doză de rapel
  • 16-18 săptămâni:A treia doză
  • După maturitate:Imunizare de rapel anuală (consultați ghidurile Asociației Americane de Medicină Veterinară)

Mențineți o igienă bună

Dezinfectați regulat mediul cu înălbitor diluat.

Evitați contactul cu sursele de infecție

Evitați să mergeți în locuri aglomerate cu câini înainte de a finaliza vaccinarea.

Consolidați imunitatea

Oferiți o nutriție echilibrată și odihnă suficientă.

Dacă suspectați că puiul dumneavoastră prezintă oricare dintre simptomele de mai sus, nu vă faceți iluzii și contactați imediat medicul veterinar pentru o evaluare și un diagnostic profesional! Jigodia se dezvoltă rapid, iar intervenția timpurie este crucială pentru salvarea vieții.

Contactați-ne pentru asistență